august 26, 2019 - No Comments!

Cu dragoste…

Cum imi desfasor eu profesia? Cu dragoste.. Sa-ti spun de ce.

Eram in clasa a 10-a cand mi-am dat seama ca nici Toma nu era chiar atent la ore,

pentru ca desena. Toti ii admirau desenele, Toma este un mare artist.

Cel mai mare admirator al desenelor lui Toma era Alex. E.. pe Alex il admiram eu

...si nu ca pe o opera de arta. 

Probabil pentru ca aveam nevoie de admiratia cuiva, desi

stiam ca nu sunt nici pe departe un Toma la desen, am inceput sa desenez si eu

in creion.

Am aflat  eu mai tarziu ca Toma folosea carbune, coli speciale de desen, diverse creioane, samd.

Eu am inceput sa desenez corpuri si portrete de femei. Pe caiete, chiar si pe bancile claselor.

Stateam toata ora de romana sa desenez perfect un nas.

Nasul fin, cu narile subtiri si frumos conturate,  cu dorsum nasi

- asa se numeste anatomic, acum stiu-

subtire si drept, incadrat de sprancene arcuite usor.

La engleza desenam sani rotunzi, umeri zvelti si talii subtiri.

Ma chinuiau proportiile, supletea, vedeam fermitatea pielii desi nu reuseam s-o redau

in desenele mele.

Atunci cand desenam eram perfect constienta ca nu seman cu ce desenez si am inceput

sa compar trasaturile mele cu cele pe care le desenam. Asa am descoperit ca mie imi plac

trasaturi diferite de ale mele si tot asa. Am inceput sa mi dau seama ca vad detalii.

Alex ii admira in continuare desenele lui Toma, chestie care mi-a starnit gelozia.

El nu observa ca eu desenam din dragoste?

In clasa a 11-a prietenia mea cu Alex si Toma s-a racit...

din dragoste neimpartasita as zice eu .

Am continuat sa desenez, rememorand momentele in care imparteam toti 3 o punga de bomboane

cu rom si jeleuri cu gust de capsuni.

Drumul acela spre casa cu bomboane a fost magic. Daca exista Harry Potter,  m-as fi vazut Hermione Granger.  

Anyway.. am ramas eu singura si am continuat sa imi fac desenele.

Desenam ochi mari, cu pleoape frumoase, nasul fin, buzele pline, barbia imi iesea cam mica.. pometii si urechile, parul in vant..

Asa a inceput povestea mea, cu dragoste.

Asa am inceput eu sa vad detalii fine, sa observ ochii celor pe care ii intalneam, 

altfel

decat inainte. Cu o atentie catre unghiuri si curbe, apoi nasurile, sanii femeilor, talia, umerii lati ai baietilor, barbia, pielea, proportiile, decolteul, gatul.. mainile, soldurile.

Asa mi-am dat seama cat de mult imi place pielea fina, cat de mult imi plac ochii oamenilor, cum admir sprancenele, pometii.

Este pasional felul in care eu lucrez trasaturile fetei. Vad conturul final inainte sa-mi incep opera.

Observ asimetriile, le ajustez intai in mintea mea. 

Imi las pacienta sa vorbeasca despre ea, despre viata ei, o ascult si sunt atenta la fiecare rid de expresie. 

Imi dau seama daca tenul este hidratat, are sau nu un aspect sanatos, stralucitor, daca grasimea fetei este distribuita corect sau nu, daca pare obosita, daca imi pare trista..

Pentru fiecare din aspectele de mai sus am un As.

 

Published by: Elida in Uncategorized @ro

Leave a Reply